Visele devin realitate…

Astazi scriu dupa 2 luni pentru ca am cel mai bun motiv din lume: sunt fericit! De ce sunt fericit? Pentru ca am reusit sa imi implinesc cel mai mare vis de pana acum, mai exact am intrat la facultate. Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza” m-a primit printre studentii ei!

Am sarit peste evenimente foarte importante si la fel de memorabile cum ar fi ultima zi de liceu, banchetul, bacul, si am evitat sa le consemnez aici pentru ca am avut senzatia ca ma priveau pe mine si cam atat si ca pentru oricine altcineva nu ar fi avut aceeasi insemnatate si aceeasi incarcatura emotionala, si de altfel e normal, dar astazi s-a incheiat un ciclu din viata mea si am simtit nevoia sa rabufnesc.

Gata cu liceul unde era mamica acasa cand veneai de la scoala si iti dadea sa mananci, avea grija sa fie curat la tine in camera, sa iti calce haine dimineata si sa te sune de 10 ori pe zi doar ca sa stie cum te simti si pe unde esti… Acum deja incepe viata! Aia adevarata, grea, poate chiar dura in care trebuie sa te zbati ca sa fi cel mai bun si sa fii recunoscut de ceilalti si trebuie sa reusesti totul pe cont propriu. Nu ca pana acum putea altcineva sa invete pentru tine, dar cand singura ta preocupare era studiatul si de restul se ocupa mamica, parca era mai usor…

Oricum, indiferent cum va fi viata de acum inainte si ce imi va rezerva ea, eu sunt astazi cel mai fericit om din lume pentru ca mi-am propus ceva si am dus la indeplinire cu bine aceasta dorinta si vreau sa imi felicit si restul prietenilor care au reusit aceeasi performanta. Ma bucur din suflet pentru toti cei care au intrat deja la facultati si ma rog pentru cei care inca mai au de trecut prin focurile examenului sa treaca cu bine si sa ne intalnim in septembrie la o masa rotunda si sa ne bucuram unul pentru celalalt si sa ne felicitam reciproc.

Till next time!