Recunoscator si pentru esecuri…

Nu am mai scris de la inceputul anului pe blogul acesta chiar daca multe s-au intamplat, in parte pentru ca nu am mai simtit nevoia sa marturisesc nimic pe cale virtuala, dar si pentru ca am tot avut persoane de incredere in jurul meu care m-au ascultat cand aveam nevoie… Dar acum, in timp ce scriu din nou, realizez ca relatia mea cu acest blog e ca relatia multora cu Dumnezeu: ne aducem aminte de El doar cand avem probleme sau tristeti. Si El ne asculta de fiecare data, nepartinitor si fara resentimente si nici nu cere nimic in schimb, dar oare nu ar trebui noi sa realizam ca trebuie sa fim recunoscatori si sa si multumim din cand in cand?

Meditez adesea la relatia mea cu Dumnezeu… Ce inseamna ea, din ce e compusa, la ce nivel am ajuns… Am ajuns sa cred ca singurul lucru pamantesc cu care poate fi asemuita dragostea lui Dumnezeu fata de mine este dragostea parintilor, care este de asemenea dezinteresata si permanenta. Dumnezeu a dat la moarte pe singurul fiu, Isus Hristos, pentru ca prin moartea sa pacatele mele ( vorbesc din punctul meu de vedere, desi e valabil pentru toata lumea care crede ) sa fie iertate si doar prin credinta mea in jertfa sa, eu sa fiu mantuit! Ce dovada mai mare de iubire poate exista?!

Asa incat, am ajuns sa inteleg ca tot ceea ce se intampla cu voia lui Dumnezeu este spre binele meu. Si chiar daca uneori nu primim ceea ce ne dorim, este pentru ca Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decat putem noi duce! In lumina ultimelor evenimente mai putin placute, cand unele persoane m-au dezamagit si chiar m-am dezamagit eu pe mine, am ajuns sa fiu recunoscator si pentru lucruri mai putin placute pentru ca am convingerea ca in timp totul va fi in favoarea mea! Slavit sa fii Dumnezeul meu!

Till next time!

Incotro ne grabim?

Efervescenta este caracteristica principala a tanarului. Este o trasatura cultivata pe parcursul pubertatii, perioada in care toate schimbarile din lume survin si tot ce e nou si fascinant si incitant se intampla succesiv: prieteni, petreceri, iubire, probleme, liceu… toate astea intr-o perioada relativ scurta pot determina o persoana sa creada ca asa e normal sa se intample totul. Ca toata viata va fi exact ca acei ani. Eu cred ca nu e normal sa ne dorim ca lucrurile sa se petreaca in continuare la fel de repede, si o sa si explic de ce…

Potrivit unor carti de psihologie, omul traverseaza 5 etape in viata lui: copilaria, adolescenta, tineretea, maturitatea si batranetea. Varsta la care incep aceste perioade este relativa sieste diferita de la persoana la persoana, dar sigur este ca perioada adolescentei este ultima in care omul asimileaza pur si simplu tone de informatii si atat. Odata inceputa tineretea incepem sa capatam si capacitatea de a rationa si de a face alegeri bazate pe experientele noastre. Daca noi am continua si in perioada tineretei doar sa asimilam lucruri pur si simplu, sa lasam sa ni se intample lucruri, sa ne dorim sa ni se intample lucruri, multe, repede, nu avem timp sa le si procesam si sa tragem concluzii cu privire la ele… Astfel apar greselile repetate, acel gen de intamplare in urma caruia spui: „Ce prost sunt! Mi s-a mai intamplat asta; stiam exact cum o sa se termine, stiam ce trebuie sa fac…” si totusi niciodata nu faci ce trebuie…

E riscant sa vrei prea mult intr-un timp prea scurt… Exista posibilitatea sa nu poti sa faci fata, sa clachezi si apoi sa renunti la ati mai dori ceva vreodata si asta e chiar oribil. Mai exista posibilitatea ca la un moment dat sa se termine lucrurile; sa ajungi la un punct in care ai facut tot ce se putea face si sa te simti golit. Din aceste cauze eu pledez pentru rabdare, pentru rationalizare si pentru calm. Tot ce trebui sa ti se intample, fie ca iti doresti sau nu, tot ti se va intampla la un moment dat. Calea cea mai buna e cea de mijloc, zicea Aristotel, dar noi nu mai avem atata rabdare azi. Nu mai analizam daca ceea ce vrem sa facem e spre binele nostru sau nu, sau daca are rost sa facem acel lucru, sau daca macar avem nevoie de acel lucru sau nu… Hai sa savuram fiecare moment al vietii noastre, fie el plin de evenimente, distractii si petreceri, fie linistit, monoton, poate chiar plictisitor, pentru ca nu exista timp pierdut, ci doar timp folosit asa cum simte mintea si sufletul tau!

Till next time!

;

New Year’s Resolutions

Exista in fiecare an un moment in care asisti la incheierea unui ciclu. Te asezi si derulezi filmul anului care se incheie si contabilizezi fiecare lucru bun sau rau care ti s-a intamplat si stabilesti daca a fost un an cu implinieri sau nemultumiri. Apoi te gandesti daca a fost conform previziunilor si dorintelor tale sau nu, si cum omul este o fiinta permanent nemultumita, niciodata nu va fi satisfacut de ce a realizat. Atunci incepi si faci planuri si cu o convingere si o hotarare abia descoperite iti gandesti minutios urmatorul an pentru ca macar acesta sa nu te mai ia „prin surprindere”, asa cum zici de fiecare data.

Asta nu ar fi nimic, daca macar oamenii care se gasesc in categoria de mai sus ar si depunde putin efort si perseverenta in planurile pe care le contureaza… Are omul un mare defect, acela de a lucra cu nevoile imediate si astfel amana cu desavarsire proiectele cu adevarat importante, dar care nu pot fi realizare peste noapte, proiecte care necesita timp…

In ceea ce ma priveste pe mine, anul acesta a fost poate cel mai important din viata mea. Mi-am ales drumul profesional si am inceput construirea vietii mele viitoare. Probabil ca daca ar fi sa il intreb pe Manu din Trecut ce parere are despre alegerea mea, mai mult ca sigur m-ar injura si m-ar si lua un pic l-a intrebari: „Ce ai facut ma? Nu mai tii minte ca ziceai ca vrei sa fii vedeta? Actor, cantaret, dansator, sau orice altceva in domeniul asta? Ai innbunit complet?” I-as raspunde ca nu am innebunit, ci ca pur si simplu am crescut. Nu am uitat, dar mi-am adaptat dorintele la abilitatile mele… Si sigur am facut alegerea corecta pentru ca imi place ce fac si mi-l imaginez pe Manu din Viitor si il vad ca se descurca destul de bine…

Pentru anul 2012 nu am pretentii prea mari…Am o lista scurta, dar concisa si o sa fac tot posibilul ca pe 30 decembrie 2012 sa le pot bifa pe toate ca fiind realizate:

1. Imi doresc ca orice student sa am note cat mai bune si sa invat cat mai multe lucruri utile si placute. Imi doresc o mai mare putere de concentrare si vreau sa gasesc reteta unei vointe puternice… Sa ma apuc de ceva si sa nu ma opresc decat atunci cand termin ce mi-am propus.

2. Imi doresc ca parintii mei sa se imbogateasca peste noapte astfel incat sa le fie si lor bine si sa ma poata sustine si pe mine cat mai bine. ( E ceva metaforic „imbogatitul asta peste noapte”; imi doresc sa se descurce cat mai bine si sa avem tot ce e necesar. Nu mai mult, dar nici mai putin, cum s-a tot intamplat in ultima perioada…)

3. Imi doresc ca anul asta sa fie anul combinatiilor. Imi doresc sa cunosc cat mai multe fete despre care sa pot sa aflu cat mai multe posibil pentru ca poate cine stie, la un moment dat chiar voi gasi acea persoana care sa imi taie rasuflarea. Sa fie ceva atat de intens incat sa ma uit la ea si sa ma simt in cel mai frumos loc din lume si sa pot spune: „Mi-am trait viata, am gasit persoana perfecta. Pot sa mor linistit.” (Sunt cam radical momentan in gandire, dar ce trebuie retinut din ce am zis e ca imi doresc sa traiesc o dragoste la care pana acum doar am visat.)

Lista poate continua inca 10 pagini, dar pe parcursul anului voi mai adauga mai mult ca sigur. Astea ar fi principalele obiective pentru anul urmator pentru mine.

Va doresc si voua sa vi se indeplineasca toate planurile si dorintele si sa aveti un an exact asa cum il visati!

Till next time!

Urare!

Pentru mine aceasta este cea mai frumoasa sarbatoare din tot anul si nu pentru cadouri, pentru luminite, nici chiar pentru ca e iarna si zapada (ma rog, in ultimii ani nici zapada nu mai fost), ci pentru ca aceasta zi, de fapt, aceasta perioada de cateva zile are un ceva aparte care transforma oamenii… Te simti aproape obligat sa fii mai bun! E ceva care depaseste propria vointa si daca e sa imi doresc ceva, ar fi ca aceasta perioada de cateva zile sa tina tot anul.

Craciun fericit tuturor! Dumnezeu sa vegheze asupra voastra si sa va indeplineasca cele mai arzatoare dorinte si va mai doresc sa fiti iubiti si sanatosi si sa pastrati in suflet frumusetea acestei perioade!

Till next time, Merry Xmas!

Revenire…

Au trecut 4 luni si 18 zile de cand am postat ultima data si habar nu am de ce a trecut atat de mult pentru ca lucruri mi s-au intamplat, lucruri despre care puteam vorbi, situatii din care chiar am invatat ceva, iar altele in care as fi avut nevoie de sfaturi si pareri, dar nu mai conteaza… Ce a fost a trecut si o sa ma concentrez pe ce urmeaza sa vina si sper ca de data asta sa ma tin si de postat.

E Ajunul… E o zi de o mare importanta, ca si ziua de maine, dar nu vreau sa mai vorbesc despre Craciun… Am mai vorbit candva si vad ca nimic nu s-a schimbat. Noi, oamenii, avem cel mai mare talent de a trece cu vederea insemnatatea evenimentului pe care il sarbatorim si ne axam doar pe forma, pe mancare, bautura si distractie. Adevarul motiv pentru care trebuie serbat Craciunul e cu totul altul, dar sunt mult prea putini cei care il mai stiu…

Cu acestea fiind spuse, o sa mai scriu. Pentru mine, ca sa ma descarc, pentru cine e interesat de ineptiile pe care le spun, o sa scriu pur si simplu…

Till next time!